>>> Cornel Chiriac Homepage >>> Articole

A fost odată... (V)

de Doru Ionescu

"Cornel Chiriac - DJul pătimirii noastre", o ediţie specială a emisiunii "Televiziunea, dragostea mea!", care a fost programată, deocamdată, numai de TV România Internaţional (postul care difuzează emisiunea în fiecare noapte de luni, la ora 24.00), dar care a stârnit, cu fiecare nouă difuzare, ecouri tot mai mari... Singurele imagini de arhivă găsite, chiar şi după încercările de investigare la Radio Europa Liberă, constau într-un interviu cu o directoare a Ateneului Tineretului de prin '68, care atesta faptul că persoana respectivă ţinea la un moment-dat cursuri de muzică uşoară şi de jazz...  În schimb, amintirile tuturor intervievaţilor se revendică precum legendele...

Paul Grigoriu a început să asculte Radio Europa Libera datorita lui. Noel Bernard, cel care l-a adus acolo dintr-un lagăr austriac, susţinea că ajunsese unul dintre marii radiofonişti ai Europei, emisiunile-i muzicale - parcurgând mai multe genuri - primind aplauze din toate colţurile continentului...  Înjurând cu năduf regimul comunist, Cornel rămăsese totuşi acelaşi îndrăgostit de România. Camil Petrescu jr., prietenul de aici, apoi de-acolo şi de dincolo de ocean ne-a desconspirat faptul că, pregătit să se mute în State, Chiriac îi spunea că este cu capul în America, cu picioarele în Germania şi cu inima în România...

Cunoscându-l de copil, cumnata Florina Chiriac spune că avea mai multe pasiuni, dar că de când primise dicţionare de jazz din străinătate, de pe la 14 ani, tot timpul şi l-a dedicat acestei muzici pe care a iubit-o din prima cu pasiune mistuitoare. În Bucureşti, a înfiinţat un club de jazz la Casa Studenţilor, cu audiţii aglomerate, devenit unul dintre polii întâlnirilor culturale tinere... Cu un picup Belcanto într-o sacoşă şi cu maldărul de discuri într-o alta, făcea pur şi simplu educaţie muzicală (mai târziu şi de la postul naţional de radio), ajungând să se identifice cu evoluţia acestei muzici în România (a adus carele de înregistrări la Preoteasa şi a fondat fonoteca radio-ului, îşi mai amintesc Marius Popp şi Wolfgang Guttler...).

Îi plăceau lucrurile deosebite, chiar dacă pentru a le populariza trebuia să rişte enorm... Într-o perioadă de proliferare a folclorului de tip nou, socialist, festivist, găsea totdeauna loc unei voci de excepţie ca cea a Mariei Tănase (iar când a organizat primul referendum Ľbucure atunci când pe primul loc a găsit-o pe aceasta!)... "Je t'aime, moi non plus" - şlagărul cuplului Jane Birkin/Serge Gainsbourg - a fost interzis la difuzare încă de la apariţie, nu şi pentru Cornel care a luat a nu ştiu câta sancţiune pentru programarea acestuia în emisiunea sa... Senzaţional rămâne episodul cu Mircea Florian, amintit de Camil Petrescu jr.:

"Era imediat după Cehoslovacia, în 1968, şi Florian compusese o piesă cu un lup mare, cinci lupi mici, în care aluziile la adresa U.R.S.S.-ului şi a celorlalţi invadatori erau evidente... A dat banda cu emisiunea cenzorului ("cap-limpede" i se spunea) de la capătul culoarului de emisie, a obţinut necesara viză, dar până la cabina de emisie s-a oprit într-alta, de montaj, unde-şi rezervase înregistrarea acelei melodii, şi a înlocuit-o din mers cu o alta din emisiune, care avea exact aceeaşi durată. Din fericire, nu a auzit-o nimeni noaptea, pe postĽDin păcate, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu un BEATLES - "Back in U.S.S.R" - care a scăpat de cenzor (acela neştiind engleză), dar care a fost ascultată, în emisie, de cine nu trebuia... Aşa a fost interzis "Metronom"-ul lui Cornel Chiriac în 1969 şi ăsta-i şi motivul care a pus capac tuturor mizeriilor suportate de Cornel şi l-a hotărât să fugă!"

Acasă la nepotul său, la Azuga, singurul care mai trăieşte din toată familia urmărită de un crunt destin, pe care îl cheamă tot Cornel Chiriac, am găsit toate carnetele sale, completate caligrafic şi cu acribie, cu sute de nume de muzicieni şi de discuri, acolo am găsit un articol în care se certa cu cei care nu au inclus-o pe Aura Urziceanu printre soliştii noştri la "Cerbul de Aur"! La puţin timp după interzicerea emisiunii, propunerea sa - până la un punct acceptată - ca PHOENIX să cânte în recital la Braşov, în 1969, a fost refuzată, îşi aminteşte Nicu Covaci. Octavian Ursulescu, coproducător al formaţiei împreună cu Chiriac, i-a fost aproape în momentul conflictului deschis cu Tudor Vornicu. În fine, Ovidiu Dumitru, colegul de birou, povesteşte alt episod necunoscut, acela al plecării: Cunoscându-se şi împrietenindu-se cu muzicianul Waldemar Matuska la "Cerbul" din 1969, acesta i-a trimis o invitaţie oficială din partea Radioteleviziunii poloneze, cu care mai-marii Radio-ului românesc a trebuit să fie până la urmă de acord... Ovidiu l-a însoţit până la scara avionului, tot el a primit şi prima carte poştală din Occident, de la Cornel...

Acasă la junior am descoperit o traducere (senzaţională, zic eu) a operei rock "Jesus Christ Superstar", adusă de la locuinţa sa din Munchen... Sper ca într-o zi să sprijin punerea ei în scenă. Exact în spiritul amintirii lui Cornel din sufletele milioanelor de români (cifra nu e deloc exagerată), care îi ascultau emisiunile muzicale mai abitir decât comentariile politice ale colegilor de la "Europa Liberă"... Cât despre trista, regretabila sa dispariţie (a fost înjunghiat, probabil la ordinele Securităţii din România), aceasta a făcut din conaţionalii săi rămaşi în ţară nişte oameni şi mai trişti. Emisiunea "in memoriam" le este de fapt dedicată lor, celor care deveniseră anticomunişti din cauza muzicii libere ascultate, pe ascuns, noaptea, peste toate bruiajele. Spunea Camil Petrescu jr.: "Dacă el, în România sau în Germania, le-ar fi cerut să poarte un semn distinctiv la butonieră pentru a-i identifica pe anticomunişti, a doua zi ar fi ieşit toţi românii cu acest semn de solidaritate."

Articol publicat în revista ACTUALITATEA MUZICALA nr. 5 din 2001.
Articolul ne-a fost pus la dispoziţie prin amabilitatea autorului.

Copyright, 2001-2007, Cornel Chiriac.